După o vară politică fierbinte de vreo şapte luni, vom ajunge la alegerile din noiembrie fără să mai ştim cum ne cheamă, nu ce să votăm!
De la schimbarea puterii încoace - şi n-au trecut două luni! -, am intrat într-un fel de vară frenetică. O vară care ameninţă să se prelungească până la alegerile din noiembrie şi să devină tot mai fierbinte pe măsură ce se apropie termenul. O vară de peste şapte luni, o lungă vară în care arşiţa meteorologică riscă să fie surclasată de cea politică. Nici nu s-a instalat bine guvernul Ponta şi a devenit limpede că, la noi, coabitarea politică e un vis îndepărtat, cele două săbii executive dovedindu-se incapabile să încapă în aceeaşi teacă, chiar dacă criza nu se domoleşte şi interesul naţional este altceva decât competiţia stupidă de orgolii. Premierul vrea la Bruxelles, preşedintele vrea şi dumnealui acolo, dar nu se ştie deocamdată, deşi se pare că vor pleca, separat, dar amândoi, care va avea acces la lucrări. Preşedintele îl ameninţă pe premier cu Constituţia - ceea ce are partea sa de comic, cel dintâi nedovedindu-se până acum campionul respectării legii fundamentale! -, celălalt agită din nou, laolaltă cu colegii din „uniune", sabia suspendării preşedintelui. Deşi lucrurile par mai uşor de făcut acum decât în urmă cu vrei cinci-şase ani, în locul „uniţilor" m-aş abţine, preşedintele are destul combustibil şi nervi să se compromită şi singur. Şi dl Ponta uită că ne e dator cu lămurirea chestiunii plagiatului!
Între timp, tensiunea din fostul partid majoritar tinde să devină explozivă. Faptul că vechea conducere, în frunte cu preşedintele de partid Boc, şi-a dat demisia pare să nu fie suficient. Se cere sânge, grosul partidului, dar şi liderii care au stat în planul doi măcar pe ultima parte a guvernării vor să cadă capete. Întâlnirile de la partid decurg într-o tensiune ce tinde să devină explozivă, aşadar, cee
