Instituţiile nu pot funcţiona fără un set de reguli şi proceduri, deci fără o anumită raţionalizare a situaţiilor de viaţă. Sursa: VLAD STĂNESCU

Instituţiile nu pot funcţiona nici fără un set de sancţiuni care să fie aplicat uniform şi fără discriminare. Societatea are şi emoţii, nu doar raţiune. Dar emoţiile sunt variabile şi diverse. Ele ţin de subiectivismul fiecăruia. Nu e greu de imaginat că într-o societate în care domină emoţia se poate ajunge uşor la arbitrariu şi anarhie.

În aceste zile asistăm la insuflarea unui val de emoţie artificială care să paralizeze instituţiile. Suntem copleşiţi mediatic de un fals umanism care omoară încet, dar sigur instituţiile statului. Cei care cer aplicarea regulilor sunt numiţi promotori ai urii, iar cei care ezită să aplice regulile sunt consideraţi fireşti şi umani.

În fond, ni se cere să suspendăm pentru o clipă sancţiunile. În cazul aplicării pedepsei unui condamnat ni se transmite că avem de a face cu o excepţie. Că trebuie să empatizăm cu situaţia sa. Dar nu explică nimeni de ce situaţia sa e diferită de situaţia altor condamnaţi care ispăşesc pedeapsa încă din prima zi, fără prea multe comentarii în media, fără niciun fel de compasiune din partea publicului.

În cazul plagiatului unui demnitar ni se induce ideea că erorile sunt omeneşti. Că e vorba de mici scăpări. Iar cei care vorbesc de plagiat sunt numiţi colportori, conspiratori, oameni care fac rău României.

Am văzut, din păcate, în aceste zile şiruri lungi de profesori universitari care defilează prin presă şi neagă evidenţele. Se invocă în mod hilar excepţionalismul României, Europei de Est – regulile de aici sunt altele decât regulile occidentale. Să nu ne judece "ei" pe "noi" cu regulile lor. Se invocă particularităţile domeniului – în drept sunt alte reguli de scriere a tezei faţă de matematică sau fizică.