Categoria "strans uniti", pe care Ion Iliescu a adus-o cu el din comunism si a capatat valente paguboase pentru PSD din momentul insotirii cu alai la audieri a lui Gabriel Bivolaru, in frunte cu Adrian Nastase, este ca o maladie netratata si risca sa arunce partidul in cea mai neagra epoca.

Mai neagra decat cea in care socialistii au privit cu necaz, din Opozitie, spre indestularea adversarilor care promisesera ca nu-i va prinde nimeni cu rata in gura, dar au desavarsit metoda predecesorilor. Cu necaz, dar amuzati. Istoria unui popor e doar un lung sir de ironii.

Solidaritatea ca viciu este problema de care PSD trebuie sa scape cat de repede, pentru ca, in ciuda a 8,9 procente, cat arata sondajele pentru Traian Basescu la capitolul increderii - continui sa cred ca e doar un vot de blam pentru cel pe care l-au considerat atotputernic -, presedintele contorizeaza cu plus fiecare ipocrizie, impertinenta si mostra de incapacitate a actualilor guvernanti.

E greu sa-l lase pesedistii la vatra pe Adrian Nastase, despre care au crezut ca de sub mantaua lui Ion Iliescu va reprezenta o eterna baza de raportare. Implicatiile concrete pot fi paguboase, increngaturile de afaceri din perioada 2000-2004 pot exploda in nas cand se asteapta mai putin.

Dar merita riscul. Daca ar renunta sa-l mai victimizeze pe cel mai glorios premier, daca l-ar convinge sa lase bocetul deoparte, sa nu mai caute afectiuni de natura sa-i convinga pe medici ca nu suporta detentia, ar avea numai de castigat.

Romanii au strans in ei o teribila dorinta de a-l vedea pe un greucean zdrobit, mai ales pe unul despre care au fost convinsi ca reprezinta mafia absoluta.

E atata frustrare bazata de incapacitatea de-a fi destul de smecheri incat sa acumuleze averea lui Nastase si sentimentul, pana de curand, al intangibilitatii, incat daca insti