Cantonaţi la melodrama suicidară a condamnatului Adrian Năstase, care poate fi interpretată şi în cheie tragică, am trecut, pare-se, mult prea uşor peste ceea ce a înfăptuit justiţia prin hotărârea de condamnare dată în cauza „Trofeul calităţii”. Tot mult prea uşor am trecut şi peste tentativele multiple de influenţare a justiţiei ori diversele tertipuri avocăţeşti de tergiversare a cauzei, în ideea că ar interveni prescrierea faptelor penale pentru care fostul premier a fost trimis în judecată.

Decizia unanimă a cinci judecători de la ÎCCJ a fost aceea de a menţine hotărârea de condamnare a unui fost prim – ministru al României. Practic, 7 judecători, doi în primă instanţă şi cinci în recurs, au constatat vinovăţia condamnatului Adrian Năstase.

Pretenţia unora că a fost un proces politic îşi pierde consistenţa în faţa unei asemenea evidenţe; în plus, chiar presiunile publice exercitate în ideea de a influenţa deciziile justiţiei subminează ideea politizării procesului. Nu, nu a fost vorba de un proces politic, ci de un proces cu mare impact la nivelul societăţii civile, care poate marca benefic România în viitorul imediat.

Şi aş mai face o remarcă, a propos de „proces politic”: pentru care convingeri politice a fost condamnat Adrian Năstase? Vă rog, pentru comparaţie, să citiţi lista celor morţi în închisorile comuniste, listă întocmită de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (http://www.crimelecomunismului.ro/ro/fise_detinuti_politici/personalitati/). A fost condamnat fostul prim – ministru pentru „uneltire împotriva ordinii sociale” sau pentru „activitate subsversivă”, ori pentru „agitaţie publică” sau „discuţii duşmănoase împotriva statului”?. Nu, doamnelor şi domnilor, fostul prim – ministru a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiuni de corupţie, adică infracţiuni care fac ca statul r