Putine lucruri imi par mai interesante in viata asta ca transformarea oamenilor puternici in situatii dramatice. De la Dinu Patriciu la Sorin Ovidiu Vintu si Adrian Nastase.
In sensul asta, haideti sa va spun doua povesti cu politicieni. Povesti de viata. Pe care, daca as fi in locul altor politicieni, le-as citi cu atentie. Si as trage cateva pretioase concluzii. Si, daca as fi in locul unora ca Victor Ponta sau Traian Basescu, m-as gandi daca aroganta, duritatea, tupeul negativ si sfidarea nu se vor intoarce impotriva lor, la un moment dat.
Prima e despre un politician important, a doua, despre Adrian Nastase.
Oameni singuri
Prima poveste e despre un politician foarte cunoscut, fost ministru in anii '90. Acum nu multi ani, era dur, arogant, vehement si se lua de gat cu inalti oficiali europeni, chiar vicepresedinti ai Comisiei Europene. Pana cand l-a dat gata un scandal de coruptie.
Ultima oara cand l-am vazut in carne si oase, eram pe aeroport, cu un grup de jurnalisti.
"Uite-l ma cum a ajuns!", imi zise un tip de la Romania libera.
Plimba un troller singur, abatut, cu capul plecat si umerii mai lasati decat de obicei. Fostii lui colegi, cei pe care i-a condus sau membri ai partidelor politice rivale pe care i-a combatut in public, dar cu care s-a intretinut cordial in privat, erau toti stransi la un loc, insa el nu statea cu ei. Parea ca vrea sa se izoleze sau ca e izolat de ceilalti. M-am dus la el sa-l salut, ca atunci cand mergi la oameni care stii ca au nevoie sa discute cu cineva.
"Buna ziua! Ma mai tineti minte? Sunt Lucian Lumezeanu, de la Ziare.com...
"A, da, da, da, sigur", mi-a zis, fara sa fiu sigur ca ma tinea minte cu adevarat, pana in momentul in care nu am adaugat rapid "am facut noi interviul ala..."
"A starnit ceva valva, chiar s
