Privirea lui l-ar putea înmuia şi pe diavol. Încă îi pulsează în ochi două lumini curate şi mirate de ceea ce i se întâmplă. Pentru George Nicolae Stoean, în vârstă de 13 ani, cursul firesc al vieţii s-a oprit cândva, acum cinci ani. Când a început să-şi piardă puterea de a se sprijini pe picioare. Apoi a fost diagnosticat cu o maladie cu nume complicat, dar desemnând în esenţă o tumoare la nivelul membrelor inferioare. Care îi atrofiază şi muşchii, dar îi împuţinează şi zilele de trăit. Privirea lui l-ar putea înmuia şi pe diavol. Încă îi pulsează în ochi două lumini curate şi mirate de ceea ce i se întâmplă. Pentru George Nicolae Stoean, în vârstă de 13 ani, cursul firesc al vieţii s-a oprit cândva, acum cinci ani. Când a început să-şi piardă puterea de a se sprijini pe picioare. Apoi a fost diagnosticat cu o maladie cu nume complicat, dar desemnând în esenţă o tumoare la nivelul membrelor inferioare. Care îi atrofiază şi muşchii, dar îi împuţinează şi zilele de trăit.

Când intră stând în scaunul împins de mama lui, George Stoean pare un porumbel cu aripile zdrobite. Privirea, mai delicată şi pură ca o zăpadă a mieilor, l-ar transforma şi pe cel mai întunecat criminal, măcar pentru câteva clipe, într- un sfânt. Pentru un om normal, e mai pătrunzătoare decât respiraţia tuturor arhanghelilor din Cer. În cazul că aceia există. George sigur există. Băiat născut într- o familie simplă din comuna Şerbăneşti, judeţul Argeş. Semne de probleme cu boala ce l-a lovit şi pe el existau în neam. Doi unchi şi doi veri s-au stins atinşi de aceeaşi afecţiune: rabdomiosarcom. Mai simplu spus, un tip de cancer ce se înfruptă din picioarele victimei sale, creând şi alte complicaţii care, mai devreme sau mai târziu, îi retează firul vieţii. Nici una dintre celelalte rude ale lui n-a depăşit 30 de ani.

Totul a început, după cum povesteşte mama lui, acum 5 ani, când George a în