De citeva saptamini, de cind s-a declansat scandalul de plagiat legat de unele articole stiintifice ale fostului ministru al educatiei Ioan Mang[1] si de teza de doctorat a actualului prim-ministru Victor Ponta[2] se tot vorbeste depre Comisia Nationala de Etica (CNE).
Conform site-ului Comisiei, “atribuţiile CNE se referă [..] şi la modul în care sunt respectate normele de conduită morală şi profesională” in domeniul cercetării-dezvoltării, iar printre “abaterile grave de la buna conduită” in primul rind este mentionata “plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori“[3].
Sa trecem peste graba, cel putin dubioasa, cu care actualul ministru interimar al educatiei, sindicalistul cu abilitati deosebite in folosirea xerox-ului[4], dl. Liviu Pop a schimbat componenta Comisiei de Etica cu doar citeva ore inaintea unui vot in cazul Mang[5]. Sa ne abtinem de la speculatii privind criteriile care au stat la baza alegerii noilor membri in CNE, chiar daca anvergura stiintifica a acestora este net inferioara celor din vechea echipa[6].
Chiar daca trei dintre noii membri ai CNE nu au nici macar un articol stiintific cotat ISI, ne-am astepta totusi ca macar probitatea lor profesionala sa fie mai presus de orice dubiu. Pina la urma, Comisia de Etica este cea chemata sa judece acuzatiile de plagiat, iar cei care o alcatuiesc trebuie sa fie sans peur, ni reproche.
Sans reproche? Din pacate, cel putin intr-un caz, nu asa stau lucrurile.
Prof. Dr. Ing. Nicolae Burnete[7], pina de curind decanul Facultatii de Mecanica din cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, este unul dintre cei 11 (noi) membri ai Comisiei Nationale de Etica; tot el face parte din selectul grup al celor 3 fara articole cotate ISI.
In lista lucrarilor stiintifice publicate[8], la pozitia 106, apare mentionat un articol scris impreuna cu profesorul Naghiu de la Universit
