Marius Stan îşi şterge fruntea de transpiraţie cu un şerveţel. Se apropie de reporterul ProSport şi mărturiseşte: "Încă am emoţii. E un semn bun, înseamnă că nu am ajuns un robot". Oamenii din Prefectură, locul în care Stan a fost învestit în funcţia de primar, îl acoperă cu felicitările lor. Zâmbeşte fiecăruia, face poze cu toţi consilierii şi împarte câte o glumă în stânga şi-n dreapta. Omul e popular. Cel puţin în prima zi.
Domnule Stan, e ultimul interviu ca om din fotbal sau primul ca om politic?
(râde) Primul interviu ca primar pentru un ziar de sport.
Aţi mai candidat şi acum patru ani şi lucrurile n-au mers atât de bine...
(întrerupe reporterul) Da…atunci eram crud! Abia intrasem în lumea asta politică. Bine, nu mă consider politician nici acum, evit să fiu catalogat astfel. Sunt un om de administraţie, un manager.
Mulţi oameni din fotbal au intrat în politică, dar sunt foarte puţini cei care au şi avut succes. Dumneavoastră sunteţi unul dintre exemplele pozitive. Cum vă explicaţi acest lucru?
Oamenii au putut să vadă dincolo de omul de sport Marius Stan. Pentru că, făcând o paranteză, trebuie să spunem că toţi cei care lucrează în fotbal au reuşit, cu ghilimelele de rigoare, în ultimii ani să ducă în derizoriu acest sport atât de frumos. Prin declaraţii care mai de care mai urâte şi lipsite de respect şi nu numai.
În ce măsură a contribuit câştigarea campionatului cu Oţelul la victoria din alegeri?
Aşa cum am spus mai devreme, câştigarea titlului a trezit oraşul. A trezit mândria de a fi gălăţean în oameni. Galaţiul e un oraş în care nu se întâmplă nimic de 20 de ani. Un oraş uitat de lume, uitat de autorităţi. Aici nu s-a întâmplat absolut nimic, e oraşul tăcerii. Eh, oamenii, neavând alternative, s-au complăcut în starea asta. Apoi a venit declicul: titlul! Şi le-a trezit o mândrie pe care nici m