M-am intalnit o singura data cu Adrian Nastase, daca excludem o sedinta sau doua, in Parlament. Eram la Spitalul de Urgenta, acum opt ani. ”Grenadierul de la Jean Monet” ranise o fata, in curtea liceului, asa ca ne-am repezit la Urgenta, sa vedem care e starea victimei. Era sa ma ciocnesc de premierul Nastase, care coborase din masina, pur si simplu, fara sa impresoare cladirea cu sepepisti si fara sa anunte presa, pe surse, cum e moda astazi, pe la televiziuni. Coincidenta face ca premierul de atunci e pacient, acum, poate in aceeasi rezerva.

Atentatul din 2004 nu avea nici noima, nici vreo incarcatura politica. Are decizia din 2012?

In mod sigur, da! Nu ma refer la judecatori, nu iau in calcul argumentele avocatilor, la CEDO. Admit, chiar, desi nu vad rostul transferului, ca fosta judecatoare din subordinea lui Daniel Morar a fost impartiala. Judecatorii au hotarat, insa, pe baza unui dosar alcatuit de procurori. Decizia de a angaja resurse imense, materiale si umane, intr-o batalie cu Adrian Nastase este una politica. Mii de martori, mii de interceptari, sute de kilograme de acte…Pentru un prejudiciu de 1 milion de euro. Intre timp, milioane de tone de combustibil neaccizat au pagubit statul cu miliarde de euro. Vapoare cu tigari, trenuri cu fructe si legume, motoare valorand 60 de milioane de euro, returnare de TVA, mii de kilometri de drumuri judetene si sute de terenuri de sport au ramas necontrolate. Cat la suta din indarjirea depusa de procurori in cazul Trofeului a putut fi constatata in dosarele lui Marta, de pilda?

Prin grija fostului ministru Monica Macovei, numirea procurorilor este o decizie politica. Mentinerea lor, chiar si dupa terminarea mandatului, o alta. Se prea poate ca o parte a publicului sa fie multumita ca seful Parchetelor si-a pus la pamant dusmanul politic.

Cititi intreg editorialul pe DC NEWS