Ordin „pe firul scurt” în 26 decembrie 1989: radiaţi dosarul! Este 26 decembrie 1989, prima zi de la execuţia Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, când teroriştii neprinşi mai împuşcă revoluţionari în Capitală şi alte oraşe din ţară, dar regimul Iliescu e deja instalat şi chiar contestat. În această atmosferă de haos controlat, o persoană din conducerea Ministerului Învăţământului are o nelinişte aparte: sună la Institutul Politehnic şi cere ca dosarul tezei de doctorat a „savantei”, dimpreună cu exemplarele tezei şi cu autoreferatele să fie scoase din Biblioteca Institutului, iar înregistrările referitoare la acestea să fie „radiate corespunzător” din registrul de inventar şi cataloage. Cel puţin, aşa scrie Dan Radu Popescu, directorul de atunci al Bibliotecii, într-o notă din 6 ianuarie 1990, prin care certifică predarea pieselor din dosarul de doctorat la „Cabinetul Doamnei Rector”. Acum pensionar, Popescu îşi aminteşte bine episodul: „Acea notă telefonică din 26 decembrie 1989 a fost strictisim referitoare la teza de doctorat a Elenei Ceauşescu. Nu ştiu cine a fost persoana de la celălalt capăt al firului. Nu cu mine a vorbit, ci cu rectorul Institutului de la acea vreme, doamna Rodica Vâlcu şi dânsa mi-a transmis dispoziţia. Nu ştiu de ce s-a dat acea notă telefonică, pot doar specula că cineva şi-a dorit să facă dispărute lucrările respective, pentru ca, ulterior, să le poată folosi în interes personal – şi nu mă refer la interesul pecuniar, ci la cel ştiinţific”. Fostul director al bibliotecii consideră că meritul principal pentru prezervarea exemplarelor din teza de doctorat a Elenei Ceauşescu îi revine profesorului Voicu Tache, care a fost rector înaintea Rodicăi Vâlcu: „Voicu Tache le-a descoperit în biroul de documente secrete (care, înainte de 1989, era administrat de Securitate – n.r.). Era vorba de un pachet mai mare, despre care nici băiatul care lucra