Mădălina, din Cepleniţa, judeţul Iaşi, s-a trezit cu un bebeluş în braţe la sfârşitul clasei a VIII-a, după o relaţie cu unchiul ei. A ales să-l crească.
Drumurile şi responsabilităţile s-au împărţit clar şi definitv între Mădălina (14 ani) şi tatăl fetiţei ei de un an şi două luni. În aprilie anul trecut, bărbatul a venit să le vadă pe amândouă la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi. Au făcut şi un test ADN, să nu existe dubii despre paternitate.
Apoi şi-au spus clar: ea o să crească copilul aşa cum poate, el să-şi vadă de viaţă. Era cu-atât mai dureros cu cât tatăl este unchiul Mădălinei. Împărţeau nu numai o familie, ci şi casa din Cepleniţa. Stăteau toţi împreună - bunici, copii, nepoţi. Aşa s-a format legătura între ea şi unchiul el. El avea 23, ea 13. Mădălina a rămas însărcinată.
Nu ştia nimic despre semnele care arată că vei fi mamă. Într-o zi, i s-a făcut rău la şcoală. S-a răspândit vorba că e bolnavă şi aşa a ajuns să afle mama ei. A dus-o la medicul de familie din sat. Clar şi limpede: era gravidă în şase luni. Sarcina nu i s-a cunoscut pe trup, pentru că era slabă, iar burta foarte mică.
Fata şi mama ei au plecat din casa bunicilor, ca legătura dintre ei să se rupă. A fost o solicitare şi din partea celor de la Protecţia Copilului, pentru că exista riscul ca fata să fie din nou abuzată. În Cepleniţa locuiesc acum într-o casă din chirpici. E casa în care creşte acum Teodora, un copil de un an şi două luni. "Eu n-am vrut să avortez. Am vrut să-l cresc. Mama m-a ajutat să-l cresc", povesteşte Mădălina. E toată ziua cu copilul în braţe, pe care îl strigă drăgăstos "mama, mama". Îl priveşte lung şi-i şterge de pe frunte câteva rânduri de sudoare, apoi o ţine de mână ca să poată merge. Bunica bebeluşului, care are 35 de ani, mai are un băiat de 18 ani şi unul de cinci. Pentru ea, Teodora a venit ca o a doua fiică. Îşi a
