Premierul Victor Ponta foloseşte argumente diversioniste pentru a nu-şi da demisia.

Victor Ponta contracarează acu­zaţia de plagiat folosindu-se de ar­gumente menite să distragă aten­ţia de la problema principală - teza de doctorat şi demisia din funcţia de premier. Printre aces­te argumente se numără im­pli­ca­rea preşedintelui Băsescu în stâr­nirea scandalului, utilizarea bi­blio­­grafiei în locul notelor de sub­sol, demonetizarea ideii de pla­gi­at prin voci care afirmă că aceas­tă practică este atât de ră­spân­di­tă, încât nu mai contează şi, în fi­ne, componenţa Consiliului Na­ţio­nal de Etică.

Să le abordăm pe rând.

1. Răzbunarea lui Băsescu

Argumentul forte folosit de Vic­tor Ponta în construcţia apărării de acuza de plagiat este acela că în spate s-ar afla Traian Băsescu, care a dorit astfel să-l „şantajeze“ pentru a-l determina să renunţe să mai meargă la Consiliul Eu­ro­pean. „Mi-a înscenat un dosar de plagiat“, repetă Ponta, „dar nu mi-e frică“, „nu cedez ni­ciun pas“. Fără să explice în ce constă „înscenarea“ sau să dea ex­plicaţii concrete – e drept că nici ziariştii nu i le-au cerut – asu­pra zecilor de pagini identice din lucrarea sa de doctorat şi din cele trei cărţi din care s-a „in­spirat“, Ponta susţine că Traian Băsescu şi Daniel Funeriu se află în spatele articolelor din revista Nature şi Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), încercând astfel să decredibilizeze sursele. Ponta a prezentat drept dovadă ire­fu­tabilă afirmaţia lui Traian Băsescu din finalul unei conferinţe de pre­să, ţinută cu doar câteva zile îna­in­te de dezvăluiri: „Când eşti doc­tor în drept, eşti tare. Do­tt­o­re!“. Acest tip de mesaj a devenit principala linie de apărare a USL, toţi politicienii prezenţi în dez­ba­teri argumentând similar: „E mâ­na lui Băsescu, deci nu e pla­gi­at“. Argumentele jurnaliştilor de la Nature şi FAZ şi declaraţiile spe