- Social - nr. 122 / 26 Iunie, 2012 Placute, nostalgice amintiri ma leaga de prietenul din adolescenta, profesorul pensionar de astazi, Petre Curticapean. Cu multi, multi ani in urma, ne intovara seam in odaia din fata a casei parintilor lui, raceni de obarsie. Racoare si liniste. Eu, mai eram inca elev, in ultimul an de liceu, Petre, o vreme a fost profesor suplinitor la scoala din Dosul Tagului, sat apartinator comunei Sopteriu (BistritaNasaud). A devenit apoi student la Filologia clujeana. Asteptam cu nerabdare sa vina acasa, la Raciu, in vacanta, asa cum, de altfel, se petreceau lucrurile cu un alt racean, Vasile Contiu, student la Conservator. Ne revedeam si povesteam, fara a sti ce ne rezerva viitorul, fara sa ne gandim ca, intr-o anume vreme, ne va "devora” scrisul, cuvantul asternut prin varii forme de exprimare. Iata-l astazi pe distinsul profesor Petre Curticapean la intalnirea, pentru a opta oara, cu cititorii. A opta carte tiparita, care, de ce sa nu o spun cu tarie, ca ma bucura, ca si cum m-ar bucura o sanatate de fier. Bucuria intalnirii cu niste "bijuterii ale vesniciei”. Intr-o intima ambianta, cu prieteni, cu invitati, cu cei apropiati lui, in orele dupa-amiezii zilei de joi, 21 iunie 2012, in sala de conferinte a Cinematografului "Arta” din TarguMures, am asistat la momentul lansarii a doua carti purtand, fireste, semnatura profesorului Petre Curticapean, raceanul, devenit, prin vreme, targumuresean. Doua carti intitulate "Mofete de foc” si "Povesti cu talc”. O lansare de carte prea bine moderata de un impatimit al cartii, al scrisului: prof. Dimitrie Poptamas. "Poezia ne cheama din nou”, si-a inceput discursul moderatorul. Si a continuat. "Astazi ne intalnim cu Petre Curticapean, care, iata, a mai scris inca doua carti. Deci, el persista cu incrancenare in ceea ce face, in ceea ce si-a propus. Scrie din placere, din dragoste, si are ce spune. Iat