Nu stiu ce se va fi intamplat in seara fatidica in care am fost anuntati ca Adrian Nastase a incercat sa-si puna capat zilelor. Daca a fost sau n-a fost o incercare "pe bune" sau doar o farsa in spirit romanesc, precum s-a dovedit a fi fost zisa "revolutie" din neuitatul decembrie.

Romanii sunt o rasa simtitoare si credula, cred a sti unii manipulatori de constiinte, si sunt lesne dispusi sa-si ajusteze convingerile atunci cand sunt abordati la sentiment.

Este posibil ca Adrian Nastase sa nu fi rezistat socului de a se vedea, precum un infractor de rand, cu niste politisti la poarta, pregatiti sa-i puna catusele de rigoare si-apoi sa-l transporte la mititica. Este plauzibil ca pe sus-numitul sa-l fi atins o pala dintr-o demnitate regasita si aceasta sa-l fi determinat sa faca un gest care putea sa-i fie fatal. Poate insa ca mana i-a tremurat la presentimentul ca avea sa se desparta definitiv de o viata care mai poate sa-i ofere niscaiva delicii. Poate ca barbatia i-a disparut fara veste, la fel de iute, precum a aparut.

Dupa cum nu este exclus ca totul sa nu fi fost decat o facatura, atent si minutios elaborata pentru a transforma un delincvent intr-un posibil martir, spre gloria sa si a partidului sau. Argumente sunt si in acest sens si ele au fost cu prisosinta enuntate pe mai toate canalele media, cu exceptia celor dedicate "eroului". Cele ce s-au intamplat in zilele de dupa momentul zero sunt argumente solide in aceasta directie.

Viitorul ne va demantela, incetul cu incetul, ce s-a intamplat de fapt, iar farsa, daca a fost asa ceva, nu va putea fi escamotata prea multa vreme, iar adevarul va iesi la suprafata asemenea untdelemnului deasupra apei. Iar cei care au regizat-o, eventual, vor plati pretul iluziei ca mistificarile au picioare suficient de lungi pentru ca sa fie definitiv identificate cu adevarul.

@N_P