Cei mai răi criminali din România nu sînt bolnavul mintal care a înjunghiat un preot, zdruncinînd o comunitate întreagă, nici cei patru imbecili care au avut ghinionul de a fura cartea de credit a mamei ministrului de interne francez, degradînd suplimentar imaginea ţării noastre. Că ăştia nu ştiau mai multe, sau mai bine. Într-un sondaj de acum cîţiva ani în care am întrebat pe români dacă există oameni deasupra legii, 80% au spus că da. Şi cînd i-am întrebat la cine se gîndesc, deasupra legii au fost indicaţi ca fiind oamenii politici, după aceea oamenii cu relaţii, după aceea poliţia, şi abia după aceea criminalii şi bogaţii. Am crezut timp de vreo două ore că am spart acest stereotip popular, bazat pe experienţă, cu condamnarea lui Adrian Năstase, şi am făcut chiar greşeala să îl compătimesc, în direct şi la o oră de vîrf. Din păcate, ce s-a întîmplat de atunci încoace, mobilizarea enormă a tuturor celor aflaţi deasupra legii contra statului de drept, a magistraţilor şi finalmente contra restului societăţii, care nu are alte pretenţii decît să ajungă odată egală cu aceştia, nu lasă loc de nici o interpretare. Poporul are dreptate. Infractorii sînt în poziţii cheie în continuare, şi ceea ce s-a întîmplat cu Năstase a dus la mobilizarea lor generală. Iar lipsa de experienţă şi stîngăcia unor lideri politici, combinată cu marea experienţă şi lipsă de scrupule a altora face situaţia de-a dreptul periculoasă, mai ales că nu există soluţii simple, ca alegerile.

Să încep cu Adrian Năstase. O să pun o întrebare simplă. Cîţi dintre noi, înainte de a fi arestaţi după o condamnare definitivă, ar avea parte de acest regim special, telefon cu ministrul de interne, ambulanţă la uşă, armele neconfiscate pînă în ultima clipă, şi finalmente operat de trei medici de partid, fost ministru, fost senator şi consilier special, proaspăt numit de Victor Ponta? E dramatic