Deși nu este ușă (nici măcar de biserică), dl Mihail Neamțu dă din clanță. Energic. Și o face, crede Domnia sa, în numele unei drepte pe care visează s-o vindece, printre altele, de prea multe reflexe de stânga. Tânărul care prin anii ‘90 certa o elită intelectuală mai în vârstă decît el cu câteva decenii pentru că nu ar fi înțeles măreția Legiunii Arhanghelul Mihail a devenit șef de partid și are puține îndoieli că Noua Republică va intra în Parlament. Cum pe dl Neamțu îl cheamă și George, cred că trebuie să ne gândim nu la un parlament unicameral, ci la unul tricameral – câte o cameră (cu televizor plasma și frigider Bosch) pentru fiecare – Neamțu, George și Mihail.

Pe cine și pe ce se bazează dl Neamțu?

Mai întâi, pe dl Mihai Răzvan Ungureanu, care, în prima săptămână, declară că se consideră încă membru PNL, în a doua săptămână cere celor din PD-L ”Fiți ungurenii mei!”, în a treia săptămână ne anunță că va pune pe picioare o amplă mișcare menită să ne scape de omul de Neanderthal și în a patra săptămână uită să ne spună de ce a colaborat atâta vreme cu omulenii de Neanderthal și mai ales ce facem cu Neanderthalul din noi. Uite așa trece o lună din viața politică a dlui Ungureanu. Chiar nu văd nimic nou în această inutilă gimnastică de întreținere a mușchiului politic.

Nu înțeleg pe ce forțe civice și ale societății civile se bazează dl Ungureanu, căci nu-mi pare suficient de agreat de asemenea segmente pentru a le câștiga sprijinul în doar câteva luni. Unele dintre întrebările care i s-au pus când s-a prezentat la Protestul Papioanelor ar fi trebuit să-i dea de gândit și să-l facă un pic mai circumspect. Cât despre șansele Domniei sale de a pune pe picioare un partid politic, dna Alina Mungiu-Pippidi a răspuns foarte exact aici întrebării persane: “Al cui va fi partidul pe care vrea să îl facă Mihai Răzvan Ungureanu?”. Regret impasul în care s