Își mai aduce cineva aminte de cuvintele provocatoare și anti-semite pe care John Galliano le-a adresat unor amici într-o cafenea din Paris în 2011 (vezi aici )? La numai câteva ore după incident, toate agențiile de presă din lume sancționau atitudinea designerului de la Christian Dior. Dinamitate erau nu numai reputația excentricului designer, dar și viitorul haute couture brandul Galliano. Nimeni nu l-a compătimit pe Mr. John. Nici nu l-a trimis nimeni să viziteze Muzeul Holocaustului din Washington ori lagărele de la Auschwitz, Buchenwald, Dachau. Îngăduințele nu prea funcționează într-o lume unde regulile se respectă. Pentru câteva minute de furie Galliano a pierdut reputație, unul din cele mai bine plătite job-uri din lume, liberatatea pe termen scurt. O anchetă penală a fost imediat demarată. Pe scurt, nimeni nu i-a tolerat furia și aroganța. Nu l-au putut apăra nici relațiile, nici geniul, nici brandul construit cu trudă și talent în cea mai faimoasă casă de modă din lume. L-a durut pe Galliano furia antisemită? L-a durut! L-a costat pe Galliano momentul de ură ? L-a costat!

Negarea Holocaustului, întocmai furiilor antisemite de aiurea, nu sunt nici pe departe episoade străine spațiului public românesc. Dan Şova a declarat cu câteva luni în urmă următoarele: „ (…) pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit şi asta se datorează lui Antonescu [i.e Ion Antonescu]”; “ (…) Datele istorice arată că la Iaşi au fost omorâţi 24 de cetăţeni români de origine evreiască de soldaţii din armata germană. Ceea ce este o pată pe istoria militară a poporului român, este comportamentul ostaşilor la cucerirea Odesei”; “(…) Nu au participat soldaţi români. Este un lucru lămurit istoric”, a fost răspunsul la întrebarea privitoare la progromul de la Iași din iunie 1941, la care au participat și soldați români. Bibliografia lui Șova se referă exclusiv la lucră