Fără Constituție, cu parlamentul dizolvat, cu președinția golită de conținut și cu o serie de prerogative strategice plasate ferm sub controlul Consiliului Suprem al Forțelor Armate, Egiptul rămâne încă prizonierul vechiului regim.

Sfârșitul săptămânii trecute a adus Egip­tului o veritabilă premieră. Mohamed Mor­si, candidatul islamist al Frăției Musul­ma­ne, a devenit primul președinte ales de­mocratic din istoria Egip­tului. El a primit 13 mi­li­oa­ne de voturi (52%), în timp ce contracandidatul său Ah­med Shafik, repre­zentantul prin excelență al vechiului regim (ultimul prim-mi­nistru al lui Hosni Mu­ba­rak), a fost votat de 48% (în jur de 12 milioane de voturi). Veștile au fost pri­mite cu imensă bucurie în Piața Tahrir. În primul său discurs pre­zi­dențial, Mo­hamed Morsi a pus accent pe reconciliere, pe ceea ce îi unește pe egip­teni, nu pe ele­mentele care îi dezbină. „Uni­tatea na­ți­o­nală este singura cale de a scoate Egip­tul din actuala criză. Vom menține toate tra­tatele naționale și inter­naționale“, a spus noul președinte. Toto­dată, el a pro­mis „să protejeze drepturile femeilor și co­piilor, deopotrivă creștini sau musulmani“.

Rezultatele oficiale au fost anunțate după ce, cu numai două zile înainte, Frăția Mu­sulmană cooptase forțele nonislamiste pen­tru a contrabalansa încercările armatei de a-și impune propriul candidat drept câș­tigător. Morsi i-a asigurat atunci pe re­vo­luţionarii liberali (printre care și activistul Wael Ghonim) că vor fi reprezentați în vi­itorul guvern și vor avea un cuvânt de spus în redactarea Constituției. Totodată, Morsi le-a promis că premierul va fi o per­sonalitate politică nealiniată Frăției.

Beneficiarii „schimbării“

Și totuși, analizate în contextul ultimelor săptămâni, rezultatele alegerilor pre­zi­den­țiale din Egipt detaşează în mod paradoxal „vechiul regim“ ca fiind marele c