Porumboiu e dependent de telefon, se mîndreşte că afacerile lui sînt cotate la Londra şi la Chicago, dar cuvîntul cel mai des pronunţat rămîne "arbitri" şi visează la un concediu în care să doarmă.

Poveşti cu partide de poker întrerupte de un pistol cu gaz al lui Sechelariu, caşcaval-şpagă aruncat din tren. Porumboiu rîde de astea, apoi devine serios şi vorbeşte despre afacerile lui de un miliard de euro conduse de "cei mai mari specialişti din agricultură", cărora le trebuie superperformanţe ca să cîştige cît Wesley, pe urmă, cînd vorbeşte de nepoţii lui, îi curg lacrimile. Bineînţeles, emoţiile îl părăsesc cînd în minte îi revine Crăciunescu. Citeşte AICI şi prima parte a interviului: "Crăciunescu negociază arbitrajele cu cluburile şi Kassai ca să-şi ţină postul!"

- Cum credeţi că vă vede lumea?

- Lumea mă percepe ca pe un om de fotbal care vorbeşte mult. Dar puţini au sesizat că am avut dreptate în foarte multe privinţe. Asta fiindcă în România lumea tinde către proletariat. Şi cum eu sînt un om de business cu un anumit succes, cînd am o divergenţă cu cineva, lumea e, în general, de partea celuilalt, care n-are afaceri la nivelul alor mele.

- La ce nivel ar fi afacerile?

- Ţinînd cont de ce va urma în perioada următoare, cu criza agroalimentară, afacerea mea se cifrează la aproximativ un miliard de euro.

"Averea mea? Un miliard de euro"

- Dar cum aţi vrea să fiţi perceput?

- Mie cel mai mult îmi place ce-am făcut în arbitraj. Uite, merg cu voi la un cabinet notarial sau unde vreţi şi pun toată averea mea, să vină cineva să spună că în cei 14 ani ca arbitru sau în cei 12 ca observator UEFA a reuşit să-i dea lui Porumboiu 50 de bănuţi peste barem. N-au reuşit, că de încercat au încercat mulţi. Şi o să vă relatez nişte episoade.

- Ce ziceaţi că vi s-a propus?

- Am trăit într-o perioadă în care foarte mulţi di