Actul ministrului Pop nu face decât să continue o politică explicit favorabilă învățământului particular și mai ales afacerilor imense care stau în spatele fabricilor de diplome.
Condamnarea lui Adrian Năstase și mai cu seamă tot spectacolul care a urmat, departe de a se fi terminat, a avut, printre altele, darul de a deturna aproape complet atenția atât de la problema plagiatului de care este acuzat primul ministru Victor Ponta, cât și de la multe alte probleme – grele și afectând interesul public într-o măsură mult mai mare decât dramele politicianului condamnat la doi ani de închisoare cu executare și care ar fi vrut să-și pună capăt zilelor. A dispărut criza, salariile bugetarilor s-au mărit, economia duduie din nou, nu mai suntem conectați la realitatea internațională decât tot printr-un scandal, acela privind participarea înalților oficiali români la summit-ul UE de săptămâna aceasta. Iar la guvern treburile merg ca unse.
Mai ales la Ministerul Educației, unde un interimar sindicalist cu probleme de gestiune a gramaticii elementare este lăsat să organizeze cele mai importante evenimente din viața școlarilor: evaluarea națională și examenul de bacalaureat.
Victor Ponta, cel suspectat de plagiat și apărat în mod cu totul șocant de oameni aflați, teoretic, în elita universitară a României, cu zeci, sute de conduceri de doctorat la activ, cu cărți publicate, alege așadar, în calitatea sa de prim-ministru, să lase să curgă netulburat interimatul domnului Pop de la sindicate. Educația mai poate să aștepte 45 de zile, chiar dacă nu e vorba de 45 de zile oarecare în economia anului școlar.
Situația devine cu atât mai intolerabilă, cu cât interimarul de la Educație a început repede să-și ia rolul mult mai în serios decât ar trebui. Planurile de reformă, proiecțiile strategice pe termen mediu privind educația au înce
