Alexandru Cruceru a făcut ieri primii paşi după tragedia de miercuri după-amiază. Nimic senzaţional, nimic lacrimogen. Soarele de amiază abia pătrunde la secţia de Terapie Intensivă. Acum e o binecuvântare având în vedere condiţiile date, dar miercuri, în acea blestemată zi, soarele i-ar fi putut fi fatal. Cel puţin aşa se ştia, aşa se credea. Alex, care acum stă pe picioarele lui în faţa noastră, lămureşte dilema. "Nu ştiu cât de mult a contat căldura, probabil că a agravat starea mea de rău. Numai că problema a venit de la o lovitură primită în plex de la un adversar ori un coleg, nici nu mai contează. Am fost şi eu un pic neatent, pentru că eram supărat din cauza golului primit în prelungiri...", spune portarul de la Posada Perişani. S-a oprit brusc, încercând să-şi aducă aminte ce s-a mai întâmplat cu el din momentul în care s-a prăbuşit pe teren.

Fisura nazală

"Mai degrabă îmi aduceţi colecţia ProSport, că eu nu mai ştiu nimic", are el puterea să glumească. Şi poate e mai bine să nu ştie exact cât a stat în comă, cum l-au refuzat cei de la Urgenţă şi despre emoţiile pe care le-a trăit familia lui. În plus, mai bine că nu a aflat nici despre verdictele primite de la medici în cele cinci zile pline de suspans. "Doctorii mi-au spus că am o fisură la nas, din cauza căreia n-am putut respira normal. De aici oxigenul n-a mai ajuns cum trebuie la creier", a povestit jucătorul. Prin urmare, nici urmă de sânge la creier ori alte verdicte ce l-au dat mai mult mort decât viu până cu o zi în urmă. Cu inima a stat, într-adevăr un pic mai rău, dar acum e bine.

Bunicul se bucură că îl mai vede o dată

"Alo, da tataie, sunt bine acum. Mâine vin acasă, stai liniştit!". Bunicul lui Alex începuse să plângă la telefon, nevenindu-i să creadă că nepotul său trăieşte, că va mai apuca să-l vadă o dată. Mobilul încep