Mii de pescari punctau, cu 30-40 de ani în urmă, orizontul dimineţilor din Marea Neagră. Astăzi, de la Mangalia la Sulina dacă mai sunt o mână de oameni!
Mai au câteva bărci. Pe vremuri, erau zeci! Scoteau tone de pește din mare. Azi, e bine dacă au de-o ciorbă!
Acum 35 de ani, de intrai în mare călcai pe cambule şi pe calcanii ce-şi depuneau icrele. Bancuri de hamsii, aterină cum le zic constănţenii, înotau lângă tine şi de te scufundai printre stabilopozi puteai să prinzi guvizii cu mâna. La Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, 23 August, Costineşti, Tuzla, Eforie, Agigea, Constanţa, Mamaia, Năvodari, Midia, Vadu, Gura Portiţei, până la Sf. Gheorghe şi Sulina erau baze pescăreşti şi cherhanale.
Mii de pescari, cu sute de bărci de lemn cătrănite, aduceau tone de peşte în fiecare dimineaţă. Vindeau peştele direct din barcă, iar la piaţă ajungeau doar guvizii proaspeţi înşiraţi pe-o sfoară. Azi, macroul de import a bătut stavridele autohton. La Tuzla, cândva sat de pescari, mai ies pe mare, cu noaptea în cap, doar patru pescari. Şi ăia de import, lipoveni aduşi tocmai de la Jurilovca. Plus vreo doi săteni nostalgici.
Ieri, la şase dimineaţa, s-au întors cu nici 40 de kilograme de stavrizi cât palma. Pe vremuri, fără o tonă spuneau c-au pierdut vremea.
40 de kile într-un talian
E patru şi jumătate dimineaţa şi o lumină portocalie difuză devăluie silueta marii mahune, o barcă de 11 metri lungime. Cândva era de lemn, dar azi se poartă fibra de sticlă. În jurul ei, trebăluiesc silenţios patru inşi. Nea Petrică Ciorbă, de 63 de ani, e brigadierul. Şef peste Vasile Leah, Pavel Hapei şi Larion Martian, lipoveni de pe lacul Razelm.
Patronul lor, Sebastian Coca, e cetăţean american. Are 27 de ani, s-a născut În România, a emigrat în America şi, de un an, s-a întors să prindă peşte la Tuzla. Nu-ţi
