E proces politic. Nu există probe directe. Prea mulţi martori ai acuzării. O judecătoare a fost desemnată ilegal în complet. Acestea sunt argumentele apărătorilor lui Năstase devenite veritabile mituri. Sunt ele susţinute de fapte sau e doar retorică?

Dincolo de sentinţele pronunţate de două complete ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul „Trofeul Calităţii" este înconjurat de câteva legende îndelung vehiculate public de către apărătorii lui Adrian Năstase, avocaţi sau nu. Folosind argumentele acestora împreună cu argumentele magistraţilor care au pronunţat condamnarea, aşa cum rezultă ele din motivarea primei sentinţe, am încercat să vedem în ce măsură miturile pe care le naşte acest caz sunt valabile.

1. Teoria conspiraţiei: E proces politic

Aceasta este cea mai hazardată afirmaţie. Ea se bazează exclusiv pe adversitatea notorie dintre preşedintele Băsescu şi Adrian Năstase. Nimeni, niciodată nu a prezentat vreo dovadă, dar măcar vreun indiciu care să sprijine această aserţiune. Nici măcar un indiciu precum cel devenit public în anul 2005 prin publicarea aşa-numitelor „stenograme PSD", când ministrul Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu, afirma într-o şedinţă de partid: „Ştiţi bine că eu, de nenumărate ori, în legătură cu Băsescu, am întrebat chiar şi în şedinte mari când dăm verde pentru Băsescu". Şi tot Rodica Stănoiu, despre dosarele în care erau anchetaţi PSD-işti:„Sunt două-trei importante care vin tare şi sunt importante, dar vreau să vă spun că în aproape toate, mi s-a spus, dăm şi de oameni de aici (din conducerea PSD - n.r.)".

2. Nu există probe directe care să-l incrimineze pe Năstase

Această afirmaţie o face chiar completul de judecată. Iată pasajul şi cum argumentează, totuşi, faptul că l-a găsit vinovat: „Curtea în majoritate reţine că acesta (Adrian Năstase - n.r.) se face vinovat de săvârşirea infracţiunii