27 Iunie 1992 * Corespondenţă din Germania de la OCTAVIAN ANDRONIC
MERCEDES BENZ A.G.:
ÎNTOARCEREA LA ROMANTISM
Nimic, poate, mai pragmatic decît manevra în care Mercedes Benz A. G. îşi construieşte maşinile: meticulos, solid, fiabil, în deplin respect al propriului nume, făurit de-a lungul a aproape un secol de cînd herr Daimler a creat primul vehicul autopropulsat, dotat cu un motor cu ardere internă.
Cu toate acestea, „vedeta" anului 1992 marchează o sugestivă întoarcere la romantism. La romantismul psihedelic al anilor '60 în care o maşină decapotabilă exprima, poate, în cea mai mare măsură, bucuria de a trăi din plin viteza, libertatea de mişcare, puterea.
Ultimul Mercedes decapotabil a fost produs cu vreo 20 de ani în urmă. Sobrietatea anilor care au urmat a fost coincidentă cu cea a societăţii capitaliste aflate în spectaculos progres. Mercedes-ul solid, masiv, negru exprima, probabil în cea mai mare măsură, ideea de fortăreaţă inexpugnabilă a omului de afaceri cu succes, bariera dintre el şi restul lumii. Să se fi perimat acest sentiment? De ce această spectaculoasă reîntoarcere?
Motivele sînt, desigur, complexe, şi ele nu ţin doar de psihologie. Ţin mai ales de economie. Mercedes-ul este un colos industrial care, teoretic cel puţin, n-ar trebui să ţină prea mult cont de toanele unei anumite părţi a pieţei. Ori una din aceste toane, manifestată de vreun an-doi încoace, este cabrioleta. Au făcut-o francezii — cu Renault 19. Au făcut-o şi compatrioţii celor din Turkheim, cu Golful sau cu Opelul decapotabil. Maşini, în general mici şi mijlocii, destinate celui mai larg segment de piaţă: al celor cu bani puţini. Or, MERCEDESUL 300 CE 24 CABRIOLET este o maşină mare. Şi scumpă. Circa 120 000 mărci. Cine-şi poate permite o asemenea fantezie? Surprinzător, destul de mulţi. Oficialii firmei spun că la o capacita
