Cel mai nou studiu efectuat de către Organizaţia Salvaţi Copiii Internaţional arată că este nevoie de mai multă implicare la nivel global pentru a spori şansele de supravieţuire a nou-născuţilor.
Deşi din 1990 s-a făcut un progres remarcabil în reducerea mortalităţii infantile, de la 12,4 milioane de copii la 7,6 milioane în 2010, acesta nu a fost acelaşi şi în cazul nou-născuţilor, arată studiul „Zece ani de schimbări în supravieţuirea nou-născuţilor".
Principala cauză a deceselor nou-născuţilor sunt naşterile premature. Anual, în lume se nasc prematur circa 15 milioane de copii, mai mult de unul la 10 naşteri. Mai mult de un milion dintre aceştia mor la scurt timp după naştere, în timp ce mulţi alţii sunt diagnosticaţi cu dizabilităţi fizice, neurologice sau educaţionale pe termen lung.
Cine se face „vinovat"
Deşi rata mortalităţii infantile din România a scăzut semnificativ în perioada 1990-2010, atât ca procent, cât şi ca cifre absolute, 8.471 de decese în 1990, 2.250 în 2009 şi respectiv .2078 în 2010 (în cifre absolute se observă că nivelul din 2010 este cu mai mult de două treimi mai mic decât în 1990), România se menţine pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalităţii infantile de 9,8 la 1.000 de copii născuţi vii în 2010 (conform Institutului Naţional de Statistică).
Conform raportului global, şi în Romania cel mai mare număr de decese în rândul copiilor se înregistrează la nou-născuţi. Mortalitatea perinatală este influenţată de greutatea mică la naştere şi de anomaliile congenitale, nou-născuţii cu o greutate mai mică de 2.500 de grame prezentând un risc mai mare de deces. Greutatea mică la naştere a copiilor este dată de mai mulţi factori:
• malnutriţia sau starea precară de sănatate a mamei.
• lipsa controalelor prenatale şi a planificării familiale. Conform ultimului studiu efectuat de Salvaţi
