Opozanta birmană Aung San Suu Kyi este primită cu toate onorurile în Franţa unde îşi încheie un turneu european triumfal. După 24 de ani de izolare în ţara sa, opozanta birmană, în vîrstă de 67 de ani, a devenit un simbol al democraţiei şi o veritabilă vedetă în Europa.

Europenii care îi acordă atîta atenţie speră însă să poată avea acces şi pe piaţa brimană în contextul liberalizăii din această ţară. Aung San Suu Kyi este salutată ca o “madonă a democraţiei”, dar dincolo de aceste ceremonii europenii se gîndesc gîndesc bineînţeles şi la imensul şantier care ar putea deveni Birmania.

După o perioadă de 30 de ani de totală paralizie şi stagnare, clanul militar care conduce de fapt destinele Biramaniei a deschis ochii şi a descoperit că întreaga Asie este în plină transformare şi dezvoltare economică.

Generalii au decis de fapt să prină totuşi ultimul tren de unde şi seria de reforme lansată într-o ţară numărînd 60 de milioane de locuitori care trebuie modernizată. Birmania nu are infrastructuri şi nici sistem bancar, administraţia sa este arhaică sau inexistentă, politica sa fiscală aberantă, cadrul legislativ depăşit.

Un şantier colosal deci se deschide în faţa acestei ţări unde unele mari grupuri, cum este francezul Total, s-au implantat încă cu două decenii în urmă, fără să aştepte democratizarea sau eliberarea din închisoare a opozanţilor. Odată cu primele alegeri libere din această ţară, însă, şi cu decizia generalului Thein Sein de a continua privatizările precum şi alte reforme, Birmania devine un spaţiu extrem de atractiv pentru investitori.

Deşi nordul ţării se află în plin conflict interetnic şi interconfesional, între budişti şi musulmani, iar armata a interventi pentru a stopa tendinţele separatiste ale regiunii Kachin.

In prezent, Birmania este condusă de un guvern aşa-zis civil care a acceptat dreptul la grevă ş