Totdeauna m-am întrebat cum a fost posibil ca în perioada interbelică oameni inteligenţi şi educaţi să înceapă să tropăie în turmă cu rinocerii, justificând, direct sau voalat, derivele de la democraţie şi bunul simţ elementar. Sursa: EVZ

Pentru că una este să ai o ţară coruptă, dar în care există măcar consens privind binele şi răul – şi alta să ţi se zbiere în faţă cu nesimţire că negrul e alb şi răul e bine, deşi tu vezi că e invers.

Dar acum, de când a început seria de gafe şi abuzuri ale administraţiei Ponta, urmărind pe CTP-ii noii puteri, care pun umărul la cauză relativizând, problematizând şi împroşcând cu noroi în toate părţile, ca să fie tot peisajul căcăniu şi să se camufleze astfel în el miniştrii cu probleme, am observat pe viu că se poate.

Ce scandal monstru ar fi fost anul trecut dacă Boc punea Hidroelectrica în faliment – şi pe bună dreptate. Acum trebuie să înghiţim pe nemestecate ideea riscantă a lui Chiţoiu de a scăpa de gândaci dând foc casei, în vreme ce spaţiul public e ocupat de expertiza lui Ghişe pe reprezentarea la UE şi opiniile sindicalistului de la Educaţie despre diplomele lui Funeriu.

Nimeni nu bănuia însă că se va ajunge la circul monstru făcut de Adrian Năstase, adică o dramoletă caragialescă tip “ţine-mă Miţo, că mă omor". Ceea ce a văzut presa europeană – o semi-regie în care Poliţia Română a fost pusă să joace rolul lui Louis de Funes, jandarm la Saint Tropez – a avut curajul s-o spună cu glas tare Monica Macovei, drept care a fost terfelită personal şi gratuit, fără vreo referire la subiectul în chestiune, de două pachiderme ale USL. Faptul că unul din ei, noul ministru al culturii, a făcut-o chiar în preajma învestirii în funcţie, arată cam cât de consensuală şi dispusă la negociere e noua putere şi cât de ridicoli cei care o fac pe obiectivii, căutând calea de mijloc între cel care dă