Gata. Filmul ăsta s-a încheiat. Adrian Năstase a ajuns la pușcărie. Și astfel s-a pus capăt mitului invincibilității și intangibilității lui, imagine pe care avocații și susținătorii lui au reușit s-o ducă până în prelungiri. E drept, a mai durat câteva ore în plus, spre bucuria departamentelor de publicitate ale televiziunilor de știri, a vânzătorilor de pop-corn și de bere. Dar s-a terminat. The End.

De acum, orice se mai întâmplă, orice s-ar mai comenta nu mai se poate influența statutul lui Adrian Năstase. De cifră. Deținutul nr…. Profil dreapta. Față. Profil stânga. Ceea ce contează e ultima imagine. Ultimul cadru. Poate că unii ar fi dorit să-l vadă cu cătușe. Nu li s-a împlinit dorința (sau fantezia). Dar imaginea cu Adrian Năstase pe targă e cel puțin la fel de puternică și de sugestivă. Adrian Năstase a fost LUAT PE SUS, la modul cel mai propriu. Faptul că nu a trecut pragul dintre libertate și închisoare pe propriile lui picioare are o simbolistică aparte. Nu, Adrian Năstase nu mai e un personaj care să manevreze politicieni, oameni de afaceri, simpli cetățeni. Nu mai este personajul din prim-plan sau din umbră de care se tem(eau) toți. Ci, dimpotrivă, este o persoană MANEVRATĂ. Care nu mai este stăpână pe propriile acțiuni și pe propria imagine. O marionetă.

Orice om ajuns într-o astfel de situație (chiar dacă situația în sine a fost generată de propriile lui acțiuni) nu poate fi decât compătimit. Față de orice persoană transformată în marionetă nu poți simți decât milă.

***

Din nou despre sondajele de opinie. Butonând printre canalele de știri unde diferiți politicieni și sociologi comentau aseară în așteptarea încarcerării lui Năstase, am mai aflat una. Cică partidele ar fi comandat sondaje de opinie legate de percepția publică asupra cazului Năstase (plauzibil). Și că în funcție de aceste sondaje și-au adaptat și propriile poziț