Albă sau neagră. Dar să se termine cât mai repede. Săbiile au fost scoase din teacă, dar până acum s-au lăsat doar cu zgârâieturi și țipete. Nu vreau masacru, dar îmi doresc o țară funcțională instituțional. Ceea ce România nu mai e în momentul de față. Două găști de mardeiași, că politicieni e, totuși, cam mult spus, își dispută supremația. Până una-alta nu avem alții, dintre ăștia trebuie să alegem (dar dacă peste patru ani vom fi în aceeași situație nu mai avem scuze). Cu una din găști va trebui cumva să mergem mai departe. Să ne descurcăm. Dar măcar să știm și noi cu cine avem de lucru.

De-asta Traian Băsescu trebuie să meargă la Bruxelles. De imaginea României chiar nu-mi fac probleme în cazul ăsta. Nu-s nici politicienii europeni niște fete mari. Au văzut și ei destule la vremea lor. Ba, cu o situație asemănătoare au mai avut de-a face în 2008, când premierul Poloniei, Donald Tusk, și-a disputat același scaun la summit cu președintele Lech Kaczynsky. Așadar să se ducă și Băsescu și Ponta. Să se facă de mândră minune. Pe ei și pe noi, pentru că numai pe ăștia am reușit să-i scoatem în față. După care să se întoarcă acasă și să-și încheie definitiv socotelile.

Nu mai cred și nu îmi fac iluzii într-o reconciliere între Palate. Și atunci nu mai rămâne decât soluția nodului gordian. În cazul de față suspendarea lui Băsescu și referendum. Să decidă românii cine e cel mai ușor de suportat în următoarea perioadă: Băsescu ori Ponta-Antonescu (iar dacă cineva își închipuie că soarta acestui referendum e dinainte știută se înșeală). Nu e cea mai democratică soluție, dar arbitrajul popular (referendumul) e singura care mai poate oferi o minimă legalitate în situația de față. Și singurul mod în care se pot diminua pagubele. Altfel, dacă războiul continuă, va șterge totul în calea lui, fie că e vorba de ICR, Parlament ori Curtea Constituțională (victimele de p