- de ce se exclud reciproc cele două? -

“Asistenţa socială este pomană”, “asistenţa socială e un soi de caritate”, “asistaţii sociali sînt pomanagii ori cerşetori”. Am evocat doar cîteva dintre ideile ce pot fi regăsite cu uşurinţă în spaţiul public românesc, prezente preponderent la dreapta spectrului politic, dar de care nici anumiţi reprezentanţi ai stîngii nu sînt totalmente străini. Asemenea aserţiuni sînt rodul unei confuzii grave între protecţia socială şi caritate, confuzie care se traduce, şi mai departe, prin afirmaţia că o societate ar putea asigura incluziunea socială a membrilor săi, efectiv graţie carităţii unor membri mai înstăriţi şi cu dare de mînă.

Din moment ce statul este un administrator prost şi corupt, care risipeşte resursele publice, soluţia constă în eliminarea lui din joc şi revenirea la virtuţile individuale – caritatea şi milostenia. Indivizii luaţi separat vor şti să evalueze mai bine nevoile membrilor comunităţii şi îşi vor direcţiona milostenia către acele segmente cu adevărat nevoiaşe, în timp ce statul reprezintă doar o birocraţie oarbă şi incapabilă să ţintească eficient grupurile vulnerabile. Cam aceasta este esenţa pledoariei împotriva protecţiei sociale a unei părţi a dreptei conservatoare, foarte în vogă la ora actuală, mai ales după ce sistemele sociale ale statelor europene au fost covîrşite de efectele devastatoare ale crizei globale: şomaj şi precaritate pe scară largă.

DE ACELASI AUTOR Statul social în România: cît de mult ne ajută Constituţia? Guvernele trebuie să redea încrederea, nu să sperie oamenii Circ identitar și invizibila comunitate românească din afară Marx şi Weber s-au înşelat: nu există o singură destinaţieO primă observaţie critică faţă de această viziune este aceea că o societate nu se poate constitui pe virtuţi individuale, ci pe reguli şi drepturi. Premisa de la care pleacă conservato