Doi tineri artişti brăileni, fără antecedente penale, fără a fi cunoscuţi ca interlopi, golani, băieţi de cartier ori băieţi de bani gata, au ajuns în spatele gratiilor, pentru vreo 4 ani, acuzaţi şi condamnaţi pentru tentativă de omor, în fapt o bătaie pornită într-un bar şi continuată pe stradă. Scurt şi cuprinzător, fără trageri de timp, fără probleme medicale, fără sinucideri, fără televiziune, fără dezbateri...

Adrian Năstase, condamnat definitiv pentru fapte ce ţin de corupţie la nivel înalt, nu a ajuns după gratii. Adrian Năstase este apărat de o armată de avocaţi, care tot caută motive să amâne deznodământul firesc al unei asemenea poveşti, şi de o armată de medici secretoşi, care nu fac altceva decât să întărească şi mai mult suspiciunile potrivit cărora pacientul lor nu se află într-o stare aşa de gravă precum încearcă unii şi alţii să ne sugereze. Ba dimpotrivă, senzaţia creată este că mai degrabă s-a zgâriat la gât cu ţeava pistolului! Adrian Năstase este susţinut pe faţă de un ministru de interne, de un premier, de un guvern şi de un întreg partid de guvernământ. Culmea, şi de o grămadă de oameni.

Adrian Năstase nu este oricine, încearcă să ne explice pesediştii de seamă ai ţării tratamentul preferenţial la care este supus, iar o mare parte a populaţiei le dă dreptate. Că aşa-i România, plină de oameni miloşi şi uşor de prostit, în naivitatea lor naturală. Iar asta o ştiu şi pesediştii, şi toţi năstaşii din politica românească, ei nefăcând altceva decât să speculeze înclinaţia asta a românului spre a crede aproape orice.

Adrian Năstase continuă să se considere o victimă politică, un persecutat de Băsescu, de fosta putere, de DNA, de justiţie, de UE. Să lămurim un lucru: da, Adrian Năstase nu este oricine. Este fostul lider al PSD, fostul premier al României, fostul candidat la preşedinţie şi fostul numărul unu în pri