După ce Adrian Năstase va ajunge în Penitenciarul Rahova- căci soarta fostului premier nu poate avea alt deznodământ logic- după ce se va potoli toată isteria din jurul subiectului iar presa şi opinia publică îşi vor relua preocupările obişnuite, va trebui să tragem linie şi ne întrebăm serios: cu ce ne-am ales totuşi din cazul Năstase?
Chiar dacă au fost amestecate intenţionat, atât de politicieni cât şi de mulţi dintre aşa-zişii formatori de opinie, în realitate există două subiecte complet diferite: primul-condamnarea la închisoare a fostului premier, după o anchetă şi un proces foarte complicate care au durat opt ani, şi al doilea-evenimentele, încă neclare, care au avut loc în locuinţa acestuia după ce poliţiştii au intrat pentru a-l conduce la închisoare. Deşi primul subiect este incomparabil mai important pentru evoluţia imediată a României, acesta are toate şansele să fie acoperit de tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase. Cum se întâmplă întotdeauna, spectacolul captează toată atenţia, în timp ce lucrurile care ne influenţează decisiv vieţile defilează prin faţa ochilor noştri fără ca nici măcar să le vedem.
Citeşte şi Declaraţie bombă în cazul Năstase: "Rana nu a fost profundă, glonţul doar l-a şters şi nu a fost nevoie decât de un pansament subţire şi de o branulă"
Condamnarea lui Adrian Năstase poate însemna un prim indiciu important că judecătorii nu se mai tem de oamenii politici. Că nici un politician, indiferent cât este de influent sau bogat, nu poate face orice în această ţară fără să se teamă că va trebui să dea socoteală. Acum, aici, ar trebui să ridicăm întrebări de genul: ce i-a incurajat pe cei cinci judecători să adopte în unanimitate o hotărâre cu o asemenea semnificaţie? De ce bat câmpii, sau chiar manipulează cu intenţie, cei care rezumă toată povestea doar la clişeul rivalităţii Băsescu-Năstase?
