- Cultural - nr. 123 / 27 Iunie, 2012 REGAL DE LUNI – DINASTIA DUCAN Cunosc familia poetilor Ducan de mai bine de 10 ani, din vremea cand Tarnaveniul era a doua capitala culturala a judetului, iar poetii si poetesele de pe acolo se calcau pe bombeuri sa publice carti peste carti si sa cucereasca gloria literara. Darie, din capul locului a fost un copil special, care, in loc sa bata mingea pe afara, impreuna cu cei de seama lui, statea in casa ascultand muzica simfonica si scriind poezii - pe care le citea, foarte sigur de el, in sedintele de cenaclu ale celor mari (ca varsta, nu si ca talent creator), ori comentand lansarile de carte unde isi insotea permanent parintele – nimeni altul decat prietenul Razvan Ducan, poet de calibru major si excelent manager cultural, calitati care, evident, aveau sa-i atraga, in timp, pe langa recunoasterea cuvenita din partea persoanelor autorizate in materie, destule ponoase si antipatii din partea altora – ca sa ma exprim eufemistic. Desigur, din fericire, in viata nu avem numai neprieteni si numai necazuri, fiindca "Dumnezeu are grija si de barza chioara” – cum spune batranica mea maicuta, incat soarele a zambit din nou la fereastra familiei Ducan, adus in traista de succesele lui Darie, dar si de umarul prietenesc al lui Nicolae Baciut – nedezmintit scutier al celor pe care-i iubeste, atunci cand au nevoie de el. Voi trece peste detalii biografice si, intrand in subiect, voi prezenta succint cele doua carti, diferite ca gen – una de poezie, a tatalui Ducan: "Poem sarutand mana poetului”, aparuta la Editura Nico, si una de teatru, a lui Darie, aparuta la editura bucuresteana "Tracus Arte”, in acest an, postfatata de doi astri ai Thaliei romanesti: Matei Visniec si D.R.Popescu. Diferite ca gen, ambele volume se asaza insa sub inaltul arc al valorii, si chiar i-as propune lui Darie, in aceasta idee, sa trimita cartea la UNITER, pen