Începând de astăzi, vom prezenta amintiri ale ziariştilor care au publicat în paginile "Evenimentului zilei" încă de la primele numere.

Bogdan Athanasiu (stânga), alături de colegii de la EVZ, pe scările de la Casa Presei Libere

Sunt secvenţe despre presa anilor '90, despre atmosfera oarecum boemă din redacţie şi despre dorinţa jurnaliştilor de a învăţa şi performa într-o meserie care te consumă, dar care îţi aduce şi satisfacţii imense prin ceea ce oferi cititorilor. Cred că studenţilor de la jurnalism textele din această pagină le vor produce o reală plăcere.

Bogdan Athanasiu: "Am aflat ce este un fonfleu"

M-a sunat Simona ieri, să-mi spuna de întâlnire … la naiba, nu pot să vin trebuie să merg la o nuntă …

Mi-a zis să-i trimit un articol … despre cel mai drag articol al meu …

şi am început să mă gândesc … … şi în loc de articole îmi veneau în minte oameni şi întâmplări dragi … fără ei n-ar fi existat articole.

Aşa ca o să încerc … o, Doamne, oare mai sunt în stare să scriu ???? … să aştern pe coala laptopului atât cât am reţinut din cavalcada de amintiri care s-a prăbuşit peste mine …

Primul articol … era 1993 primăvara (parcă … mă refer la an, că primăvară era sigur) … Casa Scânteii, o mare de oameni … ne scoate în parcare … apare Sorin Roşca Stănescu cu o cutie de carton în braţe (cred că era de televizor)… trecem fiecare să luăm un bileţel.

Pe ele era trecută o destinaţie generică … pe al meu … "cimitir"!

Era haos în parcare aşa că zic, ce naiba, mă duc să mai trag unul … "aeroport" … lungi şi întortocheate sunt căile … Aleg cimitir … mă duc acolo şi spun o poveste pe jumatate adevarată … pe jumatate aşa cum aş fi vrut eu să o citesc (am aflat mai târziu că la chestia asta se spune fonfleu).

Şi uite aşa am avut ocazia să trec la următo