Cererea şi oferta de locuri de muncă s-au întâlnit la un JOB-CLUB, organizat ieri în Craiova. Am dat peste persoane disperate aflate în căutarea unui loc de muncă, dar şi angajatori care încearcă de ani buni să găsească specialişti pe anumite domenii.
Florenţa Nedelcu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Sociale, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, şi urmează un master. Are 23 de ani, iar de doi ani încearcă să îşi găsească un loc de muncă. Tânăra are o faţă luminoasă, zâmbitoare, aproape copilăroasă şi priveşte cu optimism la şirul de angajatori aşezaţi de o parte şi de alta a sălii. Ea spera ca ieri să fie ziua ei norocoasă, după lungi încercări de a-şi găsi un loc de muncă. „Am ajuns să nu mai caut o specializare anume. Nu caut chiar orice. Adică nu aş putea lucra ca şi constructor sau într-un bar. Nu ţine de etica mea să fac aşa ceva. Bine... că mi-aş dori eu să lucrez ca şi comisar european, asta este altceva... După ce voi termina şi masterul poate va fi altceva. De doi ani am o grămadă de CV-uri depuse pe toate site-urile specializate, peste tot, particip la interviuri şi degeaba“, povesteşte Florenţa. Fata trăieşte dintr-o pensie de urmaş de aproape 400 de lei, pe care o primeşte după decesul tatălui.
„Aş lucra orice!“
Dacă tânăra prezentată mai sus era destul de optimistă, o femeie trecută de prima tinereţe părea ajunsă în pragul disperării. În capătul sălii, Nicoleta Pârvu, de 47 de ani, îşi încearcă norocul la diverşi angajatori. Ea îşi caută de lucru de şase luni, de când a rămas fără serviciu. „Sunt disperată! Sunt cu dările în urmă rău de tot. Aş lucra orice, orice. Iau Gazeta de Sud în fiecare zi şi caut un loc de muncă. Vreau să mă angajez ca îngrijitoare, femeie de serviciu, dar peste tot mi-au spus că de asemenea posturi nu se poticnesc ei, în sensul că nu au nevoie de mine. Mai îmi zic şi de vârstă. Astăzi sper să găsesc cev
