Câțiva ani după 1990, când la noi începuseră deja să fie reluate programe ale televiziunilor din alte țări – în special din SUA, difuzarea concursului de frumusețe Miss America devenise așa, un eveniment important, de parcă viitorul oricărui cetățean al României (și nu numai) – ar fi depins de cine câștiga titlul de cea mai frumoasă a celui mai puternic stat din lume. Am văzut câteva ediții și țin minte că așa zisele interviuri cu concurentele de pe atunci aveau inevitabil același scop – dezvăluirea milostivelor și delicatelor făpturi care vânau tiara câștigătoare fâțâindu-se în costume de baie ca fiind apărătoare ale drepturilor omului, copiilor și mai ales – susținătoare ale …păcii în lume. Eram copil și țin minte că părea extraordinar de important ca orice concurentă care era întrebată ce va face dacă va câștiga concursul, să declare în ritmul ropotelor de aplauze că va salva omenirea de războaie și copiii de foamete. Cumva, datorită determinării cu care erau rostite cuvintele aveam senzația că fetele acelea chiar erau antrenate pentru asta, se transformau în agenți secreți și la braț cu vreun 007 distrugeau toate planurile mârșave ale unor dictatori lipsiți de inimă. Platformele frumoaselor Americii nu erau chiar diferite ca și conținut de cele ale politicienilor, încă de pe atunci. Și câteva dintre ele au ajuns să ocupe funcții politice destul de importante prin Congresul SUA sau Senat. Desigur, cam tot pe atunci, prin 1995 mai exact, apăruse Miss Sarajevo al lui U2, cu un mesaj mult mai serios decât ar fi putut să viseze frumoasele americane…

Iată însă că în 2012, mijloacele câștigării păcii mult dorite nu mai sunt atât de simple, declarative. Acum, concurentele la Miss America își doresc să intre în politică și de acolo, din funcția lor, bănuiesc eu, vor să aibă de data aceasta concret – un cuvânt de spus în deciziile politice mondiale. Concure