O mare parte a presei a tot făcut caz de un testament politic al lui Adrian Năstase. Indiferent ce ar fi conţinut acel text, adevăratul testament politic al lui Năstase este Victor Ponta. Năstase l-a băgat în politică pe Ponta. Năstase l-a avansat în partid. Tot Năstase l-a propulsat în mediul academic-universitar, îndrumîndu-i plagiatul. Dacă ar fi scăpat de condamnarea penală, Năstase ar mai fi putut spera să-l influenţeze pe Ponta, poate chiar să ia decizii importante în locul său. Dar Năstase a ratat confruntarea juridică şi şi-a ratat chiar şi sinuciderea. În condiţiile acestea, Năstase nu va mai putea avea niciun cuvînt de spus în politică. Nici măcar sub formă de testament politic.
Căci testamentul lui Năstase, cel real, e Ponta. În numai cîteva săptămîni, Ponta a arătat românilor ce poate:
- o lucrare de doctorat plagiată;
- o declaraţie în care spune că e gata să renunţe la titlul de doctor, dar nu şi la funcţia de premier, în cazul în care plagiatul său va fi oficializat;
- o scrisoare către preşedintele Academiei Române şi una către revista Nature, în care face mai multe greşeli de exprimare;
- o serie de glumiţe fară niciun haz, la care el însuşi e singurul care rîde;
- trei miniştri ai Educaţiei care sînt fie plagiatori, fie incapabili să se exprime corect în limba română;
- un ministru al Culturii care era cunoscut ca incompatibil şi aflat în conflict de interese;
- un ministru al Culturii care e atît de penibil încît să declare în scris că n-a comis furturi intelectuale, aşa cum a comis şeful său, premierul;
- un mistru anunţat la Educaţie aflat tot în incompatibilitate;
- un ministru la Externe care e în stare să susţină că n-ar fi primit o scrisoare de la Preşedinţie;
- un ministru delegat pentru relaţia cu mediul de afaceri care susţine că românii făceau comerţ… acum 3.000 de ani;
- şi
