In urma salvarii care-l transporta pe Adrian Nastase, portile penitenciarului s-au inchis, marti seara, ca o cortina grea la capatul unei dramolete nationale de 6 zile. Este finalul unei afaceri judiciare intinse pe cativa ani, avand ca protagonist un fost prim-ministru condamnat pentru coruptie. Un detaliu uluitor a scapat insa funestului cortegiu de bocitoare instalat la capataiul celui care, in ziua pronuntarii sentintei, ar fi incercat sa se sinucida tragandu-si un glont in gat. La iesirea din spital, fostul premier misca vioi din cap ca un porumbel, statea in capul oaselor pe targa, parea nefiresc de vivace pentru un pacient cu gatlejul ciuruit de glont.
Din ce se vede la TV, gatul premierului arata intact. Nastase isi roteste capul cu flexibilitate de giroscop. In mod inexplicabil, toti acei analisti si politicieni convinsi ca premierul se zbate intre viata si moarte in spitalul Floreasca nu observa nimic suspect. Nu sar in sus, stupefiati la vederea imaginilor cu Nastase sucindu-si capul ca o suricata, sa tipe: omul acesta ne-a pacalit, a tras pe sfoara o tara intreaga. Ati sesizat vreo leziune pe gat, ati zarit vreo rana, umflatura, o cusatura, ceva? Vi s-a parut vreun moment ca pacientul afiseaza pe chip durere sau ca manifesta dificultati in a-si misca din gatul facut ferfenita?
Erau primele observatii de bun simt, obligatorii de facut dupa zile intregi in care ni s-au servit povesti care spuneau cu totul altceva. Medici penali, ziaristi toxici, politicieni de rea credinta au tesut legenda unui fost premier grav ranit in urma unui act ratat de sinucidere, au intoxicat opinia publica cu informatii false. Speculand sentimentele publice de compasiune fata de un suferind, manipulatorii s-au caznit sa convinga publicul de nevionvatia unui om dispus sa-si sacrifice propria viata in semn de protest fata de marea nedreptate comisa de crimina
