Nu e vorba aici despre bancul care indica cianura drept solutie, ci despre povestile unor romani care au si ei motive sa-si puna capat zilelor, conventional vorbind, dar in logica unei lumi fara credinta si fara puterea de a-si gasi puterea de a o cauta. Sedusa si abandonata de politicieni.

Poate ca intr-o zi, la anul, dupa opt luni de umilinta in care-L va descoperi pe Dumnezeu, deci va reincepe sa zambeasca nu deoarece are o echipa de filmare in fata, ci pentru ca va avea convingerea ca a inteles, in sfarsit, rostul oamenilor, Adrian Nastase isi va pune o intrebare: unde am gresit?

Si va porni la drum, printre dealuri, cu o bocceluta cu mamaliga si ceapa in spate, intreband suflarea din fata ochilor - dintr-o data nu o masa de ciumeti, ci persoane - cam ce o mana in lupta.

Absolut nimic! Ceea ce vedeti, domnisorule, nu-i o lupta, ci un lesin inertial, un palc de zombi, dar noi nu vorbim de asta. E un lesin vesel, caci inca suflam, multumim frumos!

O dascalita de biologie, pe care toti profii o vedeau in fruntea generatiei de tineri cercetatori, are incapatanarea sa nu pupe rectorul in fund si nu se afiliaza politic. Periculoasa. La margine cu ea, sa simta cizma democratiei pana cand va veni in genunchi sa ceara sa i se permita destinul!

Va avea atunci 50 de ani si doua fete studente in Franta care tocmai au anuntat-o ca nu se mai intorc in tara. Streang? Nu, rugaciuni!

Un rezident care a facut Medicina cu doua perechi de pantaloni din stofa, a spalat vase noaptea si a carat deseuri de beton cu spinarea, a descoperit ca daca leaga ligamentele in stea, nu in cruce, cusatura tine mai bine. E urat, are ochelari grosi, il cheama prost, il cheama cu un nume de care nu a auzit nimeni, se fereste de viata de partid si viseaza sa descopere genunchiul din argint ieftin.

Intr-o zi cere sa nu m