- Social - nr. 123 / 27 Iunie, 2012 Tot gandindu-ma la un titlu potrivit pentru ceea ce vreau sa scriu in articolul de fata, mi-au venit in minte Bucolicele (Eglogele) lui Virgilius. Acolo, intr-un vers, se gaseste aceasta expresie-dicton ,,latet anguis in herba”, avand semnificatia unui pericol ascuns. Este acel pericol al sarpelui ascuns in iarba, care ne paste, dar pe care ori il ignoram cu buna stiinta, convinsi ca asa ceva nu se poate intampla, ori chiar nu suntem constienti de el. Este vorba de pericolul iredentismului si extramismului unguresc! Din pacate, acesta este un pericol real, ce nu este insa perceput dincolo de munti, fiind catalogat ca o nascocire a unor minti infierbantate, care vad peste tot cai verzi pe pereti. Noi insa, noi romanii transilvaneni, stim bine dramele pe care leau trait stramosii, mosii si parintii nostri datorate acestui ,,sarpe ascuns in iarba”. Nu putini dintre ei au platit cu viata faptul ca au avut nesansa de a se naste romani! Unii dintre noi am avut parte de ultima teroare horthysta din perioada 1940-1944, cand Ardealul de noard s-a aflat sub stapanire ungureasca. Timp de trei ani, in primele trei clase primare, eu - si foarte multi alti romani ardeleni! – nu am avut voie sa spun ca ma cheama Sandru, Ilie, ci doar Sandor Ilies. Asa eram trecut in catalog. A fost vremea in care ,,pasnicul” Niyro Jozsef si-a aratat, alaturi de altii de teapa lui ,,vitejia”. El a fost cel care a organizat, la Cluj, ,,Ceata luptatorilor de foc”, o grupare terorista, care ,,cutreiera pietele si strazile principale, spargand firmele si vitrinele magazinelor banuite a fi ale romanilor, batand pana la moarte pe orice roman gasit pe strada, devastand magazine si locuinte romanesti”. Chiar daca stiu ca ,,Ungaria milenara” pe care o viseaza ,,nu a fost decat un conglomerat de neamuri diferite si, in unele cazuri, ostile” (Roland Wiliams), ungurii nu vor