Astăzi este, din nou, ziua Curții Constituționale. Judecătorii sunt chemați încă o dată să ia decizii care vor influența masiv viața politică de acum încolo. Ceea ce nu trebuie să uite, nici ei și nici noi, este că trebuie să ia decizii care afectează viața politică, *nu* decizii politice. Deciziile lor trebuie să fie date strict în temeiul respectării legii fundamentale, atât și nimic mai mult. Orice altceva ar reprezenta un abuz. Deciziile politice, deciziile de oportunitate trebuie lăsate în seama politicienilor.
O scurtă trecere în revistă a cazurilor aduse (azi și zilele astea) în fața Curții, precum și a posibilelor soluții. 1. Reprezentarea la Consiliul European
Aici trebuie spuse două lucruri:
a) există un conflict juridic de natură constituțională între două autorități publice, asta e de necontestat. Atât președintele cât și primul-ministru consideră că ei ar trebui să reprezinte statul român la Consiliu, de vreme ce e limpede că această reprezentare nu se poate face pe două voci și cu două mandate, în mod necesar una dintre aceste două autorități publice își arogă concret o atribuție constituțională a celeilalte – definiția însăși a conflictului așa cum a formulat-o Curtea în jurisprudența ei. În aceste condiții, de vreme ce există acest conflict…
b) Curtea Constituțională trebuie să dea o soluție. Repet, *soluție*. Asta scrie în legea fundamentală: ”[Curtea Constituțiuonală] soluționează conflictele…”. Nu le constantă, nu glosează pe tema lor, nu le explică, nu dă sfaturi, nu face filosofie constituțională, nu altceva. Decizia Curții trebuie să aibă caracter imperativ și aplicarea ei – sper să nu se pună problema încălcării deciziilor Curții! – aplicarea ei ca atare ar trebui să ducă la stingerea acestui conflict. În orice alt caz, Curtea se va face vinovată de încălcarea obligațiilor sale. 2. Legea votului uninominal
Am ci
