Legea privind reforma sanatatii va intra in dezbatere publica la finalul acestei saptamani. In asteptarea versiunii complete, o serie de puncte esentiale sunt deja cunoscute sau pot fi observate in evolutia recenta a evenimentelor. In interesul reactivarii anticipate a dezbaterii, infatisez succint mai jos:1. Am fi naivi sa asteptam de la noua lege o ‚izbavire’ a sistemului de sanatate. Si asta din cel putin doua motive: in primul rand, principalele deficiente ale sistemului sanitar din Romania, respectiv finantarea inadecvata si absenta coerentei decizionale, nu au fost vizate explicit in precedentele variante ale legii si avem putine motive sa credem ca se va schimba ceva de aceasta data. Anticipand potentiale obiectii privind suplimentarea finantarii, voi reveni la punctul 2 mai jos. Privind transparenta si coerenta decizionala, primele semne au fost prea putin incurajatoare. De exemplu, in varianta supusa consultarilor din primavara era inca neclar mecanismul numirii managerilor de spital; in plus, institutiile cu rol in asigurarea sanatatii (Ministerul Sanatatii, Institutul National de Sanatate Publica, Directiile de Sanatate Publica teritoriale) continuau sa nu aiba responsabilitatea comunicarii in spatiul public a statisticilor referitoare la starea de sanatate a populatiei.

In al doilea rand, primele declaratii oficiale confirma schimbari majore in privinta asigurarilor medicale si a spitalelor. Se vor crea premisele unei cvasi-piete atat pentru servicii medicale cat si pentru servicii de finantare a ingrijirilor medicale. Insa experienta recenta a Olandei si cea indelungata a Statelor Unite arata ca piata serviciilor medicale spitalicesti se stabilizeaza dupa minimum trei ani, cu un termen potential mai lung pentru piata de asigurari, astfel ca aceste schimbari vor produce mai degraba oportunitati, care se pot traduce in efecte benefice (de exemplu, cr