Ocupată să întoarcă pe toate feţele fularul lui Adrian Năstase, lumea românească n-a mai avut timp să observe că sute de mii de elevi îşi dau examenele. Cu probleme.

La Evaluarea Naţională a elevilor de clasa a VIII-a, unul dintre subiecte cerea să se precizeze dacă propoziţia subordonată din fraza „Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii" este subiectivă, predicativă sau atributivă. E subiectivă. După Gramatica Academiei şi după părerea celor mai buni specialişti, e subiectivă. Dat fiind că unii elevi (dar şi unii profesori!) au confundat-o cu predicativa, s-a lăsat cu petiţii şi proteste. Nişte părinţi inimoşi au făcut o petiţie (semnată online de peste 20.000 de persoane - ah, avantajele internetului!...) prin care cereau modificarea baremului, astfel încât copiii care au scris că e predicativă să nu fie depunctaţi. Aşadar: se cerea schimbarea din mers a regulilor şi, mai ales, se cerea ca o soluţie greşită să fie considerată corectă. Voinţa poporului, căci e democraţie, nu? Slavă Domnului, ministerul nu a dat curs cererii. Dar rămân câteva învăţăminte.

În primul rând, se poate vedea acum la ce e bună Gramatica Academiei. Când a apărut, acum câţiva ani, s-a declanşat un întreg iureş mediatic prost gândit şi orientat: a fost privită ca un fel de „lege", ca şi cum tot poporul ar fi fost obligat să o conspecteze şi apoi să nu mai scoată o vorbuliţă până nu se uită în conspecte. Nu, Gramatica Academiei nu e pentru popor, e un tratat ştiinţific care trebuie consultat, bunăoară, de profesorii care predau în şcoli tocmai pentru a lămuri astfel de situaţii şi a şti cum să le predea elevilor. E adevărat că subiectiva poate fi confundată cu predicativa, dar Gramatica Academiei (şi alte lucrări ştiinţifice) explică de ce şi arată cum poate fi evitată confuzia.

În al doilea rând, ar trebui să înţelegem că democraţia se bazează pe reguli, iar