După primele o sută de zile de mandat, analiştii constată că noul şef al statului nu „străluceşte" pe scena politică. Experţii în PR observă că el păleşte pe fundalul colegilor din coaliţia de guvernare. Nici oamenii de rând nu-i simt prezenţa.

Din 23 martie, când a fost învestit în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti a fost în vizite la Bucureşti, Bruxelles, Kiev, Moscova, Belgrad şi Istanbul. Fost judecător, el a refuzat să numească trei magistraţi şi şi-a dat acordul pentru ca unul să fie cercetat penal. Prin decret prezidenţial, a constituit un nou Consiliu Suprem de Securitate şi a declarat doliu naţional la funeraliile Mariei Bieşu. A înmânat distincţii unor persoane decorate de foştii şefi ai statului şi unui grup de specialişti în domeniul asistenţei pentru copii, i-a acordat Medalia „Mihai Eminescu" scriitorului octogenar Spiridon Vangheli şi i-a dus Patriarhului Constantinopolului, Bartolomeu, Ordinul Republicii oferit încă de Marian Lupu. Solicitaţi de „Adevărul", câţiva experţi au apreciat prestaţia preşedintelui ţării la început de mandat.

VITALIE CIOBANU, PUBLICIST

Există o diferenţă dintre conduita preşedintelui Timofti şi aşteptările opiniei publice, obişnuită cu figura unui tată al naţiunii, mai ales după cei opt ani de „domnie" cvasi-dictatorială a lui Vladimir Voronin. Pe acest fundal, un preşedinte care susţine că respectă legea şi nu are ambiţii politice ne dă o uşoară senzaţie de nedumerire şi chiar insatisfacţie, pentru unii care îşi doresc o prezenţă mai sesizabilă. Pe de altă parte, ar trebui să însuşim acest rol simbolic al preşedintelui într-o republică parlamentară: de reprezentare pe exterior, de mediator pe plan intern şi, mai ales, de garant al democraţiei. Propulsat de conjunctura politică, după o criză îndelungată, Nicolae Timofti a apărut ca o figură de compromis. S-a comportat corect, a lăsa