După un număr de ani în care partenerul îţi şade alături la rău, dar mai ales la bine, simţi nevoia să lărgeşti schema. Concediile presupun o gaşcă – pe care, de cele mai multe ori, o recrutezi în regim de urgenţă.
Vara, îşi aduci aminte subit că ai niscaiva prieteni la teşcherea şi că ai neapărată nevoie de ei ca să plesneşti un concediu ceva mai incitant decât formula tu-plus-nevasta-şi-atât. După un număr de ani în care partenerul îţi şade alături la rău, dar mai ales la bine, simţi nevoia să lărgeşti schema. Concediile presupun o gaşcă - pe care, de cele mai multe ori, o recrutezi în regim de urgenţă.
Cu cine pleci la mare, astfel încât să nu-ţi faci mai mulţi draci decât pistrui? De câte ori am vrut să plec în concediu cu o cantitate mai mare de materie umană decât propriul meu iubit, a trebuit să fac un casting (în mintea mea, că nu era să le explic ălora că mă gândesc la toate aspectele ciufuţeniei lor ipotetice).
Pe cine iei cu tine în vacanţă? Răspunsul cel mai sigur ar fi „pe omul cu care te-ai căsătorit", nu pentru că ar fi cea mai interesantă alegere, ci pentru că astfel măcar lucrezi cu material cunoscut, ai antidot pentru „ce hotel e ăsta, care n-are puişori de pernă"? (Niciun hotel n-are puişori de pernă, n.r.).
Grupurile, oricât de sudate ar părea în oraşul lor de baştină, atunci când ajung pe coclauri turistice par alcătuite în duşmănie. Dacă sunt şase capete în gaşcă, vor exista şase boturi umflate în mod diferit.
Să nu te pună naiba să organizezi o excursie, fiindcă orice se întâmplă pe drum, pe lângă drum, după drum, în sejur, după sejur e vina ta şi numai a ta şi fatalmente a ta. Dacă mergeţi la munte şi plouă, eşti tâmpit că ai ales un concediu la munte, să ne plouă pe toţi acum. Dacă mergeţi la mare şi plouă, eşti cretin că ai ales cea mai proastă perioadă de mers la mare. Nu ştiu de ce, foarte multă lume pref