Telefoanele publice devin, pe zi ce trece, piese de mobilier stradal. Multe dintre ele s-au transformat în coşuri de gunoi. În doar şapte ani, numărul telefoanelor publice a scăzut de la 50.000 la 15.000 şi din ce în ce mai multe sunt pe cale să fie desfiinţate, pentru că nu sunt rentabile.
Puţini sunt românii care-şi mai sună acum apropiaţii de la telefoanele publice şi nu de pe un telefon mobil. Drept urmare, nici telefoanele publice nu mai sunt atât de multe. Dacă în 2005, existau circa 50.000, acum, au rămas mai puţin de o treime.
"În toată ţara sunt aproximativ 15.000 de telefoane publice şi cabine, iar la nivelul municipiului Bucureşti sunt aproape 2.000.000", a declarat Cristina Popescu, directorul de comunicare al unei firme de telefonie.
Acum, majoritatea cabinelor telefonice sunt ori vandalizate sau pline de afişe, ori nefuncţionale. Cei care şi-ar dori totuşi să folosească telefoanele de pe stradă trebuie mai întâi să-şi cumpere o cartelă, care nu se găseşte oriunde.
Cum în unele locuri încă mai aduc bani, firma care deţine telefoanele publice nu are de gând să le desfiinţeze.
"În gări, spitale, în zone în care există un flux semnificativ, astfel de telefoane publice sunt folosite în continuare", susţine Cristina Popescu.
E de aşteptat însă ca, în următorii ani, să fie forţate să iasă de pe piaţă. Doar la sfârşitul anul 2011, în România erau peste 24.000.000 de utilizatori de telefoane mobile.
Telefoanele publice devin, pe zi ce trece, piese de mobilier stradal. Multe dintre ele s-au transformat în coşuri de gunoi. În doar şapte ani, numărul telefoanelor publice a scăzut de la 50.000 la 15.000 şi din ce în ce mai multe sunt pe cale să fie desfiinţate, pentru că nu sunt rentabile.
Puţini sunt românii care-şi mai sună acum apropiaţii de la telef
