(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 73, iun 2012)
"Existenţa undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg de către Guilermo Marconi, un inventator italian. Fizicianul sîrb din America Nikola Tesla a contribuit în mod esenţial, pe lîngă alţi cîţiva inventatori, la crearea primului aparat de radio. El a construit un sistem care putea transmite şi primi semnale radio de la o distanţă de aproape 3 km. În 1895 a trimis un semnal radio pentru prima dată, iar în 1907 a recepţionat prima dată un semnal radio din Canada. Primul care a transmis un mesaj vocal prin undele radio a fost Reginald Fessenden, în 1900. Nikola Tesla a început în 1900 construcţia primei staţii de emisie de radio, dar din lipsă de fonduri a abandonat ideea. Este considerat inventatorul ideii de staţii radio cu emisiuni." WIKIPEDIA
Radu ALDULESCU Atunci mă duceam pentru prima oară la bunica. N-aş putea spune cîţi ani aveam, dar ştiu sigur că eram îmbrăcat în pantaloni scurţi şi că bătea atît de tare vîntul, că mă cuprinsese o spaimă de nedescris că se vor adeveri spusele mamei şi vîntul chiar ne va lua pe sus. "S-o fi spînzurat careva!", spuse bunica în loc de salut. "Nu-ţi aminteşti că aşa a bătut şi cînd şi-a pus capăt zilelor nea Gogu Ciungu? De la Iuda-ncoace, aşa bate vîntul cînd..." Dar eu plecasem deja în recunoaştere prin încăperile umbroase ale casei. În camera cea bună, unde aveam să-mi petrec nopţile la bunici, am remarcat, de cum am intrat, pe peretele din dreapta, icoana cu Iisus ţinînd într-o mînă o carte deschisă. Alături, o cutie alb-gălbuie, cu faţa dintr-o pînză cînepie bine întinsă, în spatele căreia se putea ghici un cerc asemănător cu cercul de lumină din jurul capului Mîntuitorului. Mă uitam fermecat la ea, părîndu-mi o jucărie ce-mi era destinată. Îmi închipuiam că în spatele acelei pînze se ascunde o adevărată comoară. "Nu, la ăla n-ai voie să umb
