Scena publică românească este pe zi ce trece tot mai agitată, reuşind de cele mai multe ori să ne sugereze ridicolul crescând al unei vieţi politice dusă în derizoriu.

Prin metode atent identificate şi conduse, chiar şi cele mai grave teme ale societăţii româneşti dobândesc de multe ori note penibile, mulţi dintre protagonişti devenind personaje cu adevărat caricaturale. Folosirea eficientă a unor proceduri democratice în scopul decredibilizării democraţiei, reprezintă cred, astăzi, pericolul cel mai mare pentru România presupus europeană a anului 2012.

Sigur, această tehnică, pentru noi, nu este deloc nouă. Am mai văzut Curtea Constituţională folosită într-un joc căruia de fapt nu îi aparţine, am mai văzut suprautilizarea argumentelor juridice în dispute politice, am mai văzut suprainterpretarea unor prevederi constituţionale în sensul în care acestea îl avantajau pe unul sau pe altul dintre competitiori. Toată această sarabandă a început atunci când protagoniştii competiţiei erau Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Ea a continuat atunci când în cursă se aflau Traian Băsescu şi Mircea Geoană. O vedem reluată astăzi cu participarea preşedintelui Traian Băsescu şi a primului ministru Victor Ponta. Este evidentă concluzia. Confruntarea dintre foşti guvernanţi şi actuali guvernanţi riscă să capete "proporţii epice", în condiţiile în care cei care au părăsit puterea, nerecunoscându- şi înfrângerea, aruncă în joc toate argumentele şi folosesc toate mijloacele de care mai dispun încă.

La aceasta se adaugă o tot mai vizibilă lipsă de toleranţă, de condescendenţă faţă de adversar şi chiar lipsa celei mai banale, celei mai obişnuite forme de milă care ar trebui să fie caracteristică oricărei fiinţe umane. De fapt, trăim într-o ţară care este obligată să se înveţe cu ceea ce ar trebui să fie predominarea legii, aşa cum se întâmplă în