In noiembrie 2009 primarul Andrei Chiliman ataca in instanta un proiect imobiliar, iar in cererea de chemare in judecata scria
“Nu trebuie neglijat nici aspectul oportunitatii urbanistice a acestui PUZ, care trebuie avut in vedere de autroritatile deliberative ale administratiei publice locale atunci cand aproba interventii de asemenea amploare asupra peisajului si traficului urban. Astfel, se accentueaza concentrarea comertului de lux in mall-uri, desi acesta ar trebui utilizat ca modalitate de revitalizare a arterelor din centrul vechi precum in alte metropole europene (Paris, Munchen, Budapesta, etc.). Traficul in zona, deja foarte aglomerat datorita situarii pe ruta Drumul Taberei – Centru, se va amplifica datorita marii concentrari de masini indusa de o dotare comerciala importanta.
Aceasta interventie distruge in mod iremediabil intreaga zona in care este inserata, fiind constituita dintr-o masa construita enorma intr-o zona cu regim jos de inaltime si dominata de vegetatie. Acest proiect nu este legat organic de vecinatate si nu creaza spatii urbane ci doar exploateaza din punct de vedere comercial o enclava in care cladirile sunt amplasate doar dupa criteriul profitului imediat si al spectacolului ieftin. Acest fapt reiese si din intentia promotorilor de a amplasa replici ale unor elemente de parc de divertisment, care nu au nicio legatura cu centrul unei capitale europene.”
Ieri, cand procesul era pe sfarsite, Andrei Chiliman a facut o cerere de renuntare la judecata. Onoarea domnului Chiliman nu a rezistat la presiunea celor noua hectare din mijlocul Bucurestiului.
Dincolo de meschinaria unui politician, problema este foarte importanta. Orasele sunt intr-o competitie globala pentru atragerea investitiilor si dezvoltare economica. In aceasta competitie orasele au doua atu-uri: terenurile si calificarea profesionala a locuitorilor.
