Simbolistic vorbind, Victor Ponta l-a învins pe Traian Băsescu. Ponta, nu Băsescu, reprezintă România la conferința Consiliului European. Dincolo de prevederile legale și constituționale și de interpretările date acestora, persoana care reprezintă România semnifică, în mentalul colectiv, cea mai importantă persoană a unei țări. Din acest punct de vedere, încrâncenarea cu care s-a dat lupta până în ultimele ore are o justificare.

Pentru această victorie, Victor Ponta a plătit (și va plăti) scump. Scandalul plagiatului îl pune într-o anumită poziție de inferioritate. Chiar dacă, din punct de vedere electoral, pe plan intern, daunele sunt controlabile, pe plan extern va eîntâmpina o anumită reținere din partea diferiților lideri europeni. Cel mai mult îl va afecta însă faptul că pentru a ajunge la Bruxelles a trebuit să treacă peste o decizie a Curții Constituționale (CCR). Singura instituție care, în ultimii ani, a mai reușit să pună câteva frâne avântului de ordonanțe și asumări de răspundere ale Guvernelor Boc. Care și-a creat astfel o oarecare imagine de neutralitate și independență (în ciuda atacurilor de ieri și de astăzi).

Mai mult, dincolo de decizia favorabilă lui Traian Băsescu în scandalul reprezentării la Bruxelles, în aceeași zi CCR a declarat ca fiind neconstituțională legea electorală a uninominalului pur, o lege adoptată de USL și contestată dur de societatea civilă. Așadar, faptul că Victor Ponta a ajuns la Consiliul European împotriva deciziei CCR este un aspect pe care premierul îl va plăti cel puțin electoral, la toamnă. Acoperirea pe care i-o oferă decizia Parlamentului este una insuficientă, în condițiile în care Parlamentul este instituția publică cu cea mai mică credibilitate la ora actuală dintre cele care contează cu adevărat în România (lipsă de credibilitate generată atât de modul în care a fost formată majoritate care a susți